Asociația Profesională pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS) a inițiat o serie de dialoguri pe tema siguranței rutiere – grupate sub hashtag #safeinfrastructure. Într-un interviu pentru site-ul APMGS, președintele ARCA Vlad Vameșu a vorbit despre provocările din domeniul infrastructurii de transport, legate de siguranța rutieră. Toate interviurile cu specialiștii din domeniu pot fi găsite la acest link.
Cum vedeți în acest moment infrastructura de transport a României, dacă ne referim la siguranța rutieră a acesteia, sub aspectul sănătății ei structurale? Ce credeți că trebuie îmbunătățit?
Una dintre problemele de bază este lipsa de resurse financiare suficiente. Există proiecte derulate în zone care sunt traversate de alunecări, documentate istoric. Realitatea este că nu sunt bugete suficiente pentru ca acea zonă să fie gestionată prin cea mai bună variantă posibilă. Sunt proiecte care presupun construirea unui drum pe o zonă de deal pe care se știe că există o alunecare. Soluția corectă ar fi construirea unui viaduct. Dar un astfel de viaduct ar costa mai mult decât bugetul alocat întregului drum. Astfel, beneficiarii preferă a doua cea mai bună soluție, care va genera probleme în timp. Multe studii geotehnice sunt vechi, iar acest aspect este neglijat.
O altă problemă este ușurința cu care se dau la pachet proiectarea și execuția. Sunt zone mai sensibile, în care ar fi bine ca responsabilitatea proiectului să și-o asume beneficiarul, pe baza unei soluții alese în urma unui studiu geotehnic profesionist. De multe ori, studiul geotehnic e bun, iar soluția nu ține cont de acest studiu, pentru că nu s-ar încadra în buget.
Podurile mai vechi de 20 de ani ar trebui expertizate de către administratori, printr-un program masiv de evaluare și diagnosticare din punct de vedere structural. Probabil că rezultatele vor arăta că unele poduri au nevoie de investiții rapide.
Dacă ne referim strict la etapa de exploatare, ce acțiuni ar trebui luate pentru a nu ne mai confrunta cu situații de poduri prăbușite sau autostrăzi afectate de alunecări de teren?
În România a existat mereu o problemă cu lucrările de mentenanță, care trebuie făcută ca la carte. Mentenanța este tratată superficial și asta se vede. Ajungem din nou la bani, pentru că focusul este pe dezvoltarea infrastructurii noi. În Europa de Vest, nu sunt multe autostrăzi construite în ultimii ani, dar cele vechi sunt întreținute corespunzător. Este nevoie de progrese, inclusiv pentru semnalizarea verticală și orizontală, care face parte din elementele de siguranță rutieră.
Ce rol credeți că are digitalizarea în raport cu creșterea nivelului de siguranță rutieră și sănătate structurală a infrastructurii de transport?
Sistemele de comunicare prin panotaje digitale țin de siguranța rutieră și sunt puțin folosite în România. De asemenea, este importantă folosirea de senzori pentru monitorizarea mișcărilor podurilor, pe baza unei evaluări a admistratorilor.
Care sunt, din punctul dvs. de vedere, riscurile cele mai mari la care este supusă infrastructura de transport în acest moment? Care sunt soluțiile pentru ele?
Însăși lipsa autostrăzilor este o problemă de siguranță a circulației. Drumurile naționale foarte aglomerate, cum ar fi DN 2, duc lipsa unor elemente de siguranță precum parapeții de separare a benzilor. O posibilă soluție ar fi instalarea separatoarelor de sens acolo unde este posibil.
Cum evaluați deschiderea factorilor de decizie și a autorităților gestionare de infrastructură în ceea ce privește creșterea nivelului de siguranță și sănătate structurală a infrastructurii? Este aceasta o prioritate, din ce observați?
Trebuie făcuți pași importanți. În condițiile unei infrastructuri precare, fiecare autoritate se concentrează pe dezvoltarea infrastructurii noi, mai degrabă decât pe mentenanța și creșterea siguranței pe infrastructura veche. Aici este o muncă în sine, trebuie făcute eforturi astfel încât fiecare autoritate să își monitorizeze zonele sensibile – zone în care sunt accidente rutiere sau zone predispuse la alunecări de teren. Fiecare gestionar al unei anumite bucăți de infrastructură își cunoaște problemele sau ar trebui să le cunoască. În general, sunt predictibile, un deal nu cade dintr-o dată.
În zonele în care este nevoie de o lucrare structurală, de multe ori avem parte de lucrări superficiale. Lucrările de reparații repetate la interval de câțiva ani ne duc într-o zonă ilogică din punct de vedere economic. Dacă s-ar rezolva problema punctual, de exemplu prin construirea unui pod, s-ar elimina problema pe termen lung. Aici ne întoarcem la problema lipsei de bani, deci trebuie realizată o prioritizare inteligentă.
